V-am spus, cum și se pare, de nu îți fi uitat, Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat. Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat subt stăpînirea lui. Auzind împăratul că-n staturile sale Fac năpăstuiri multe păroșii dregători, Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale Unde să nu vezi jertfe mai mulți prigonitori, Porunci să se strîngă obșteasca adunare, Lîngă un copaci mare; Căci vrea pe unii-alții să îi cam dojenească, Și-n puține cuvinte, Să le-aducă aminte Datoriile lor. Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor: „Domnilor de tot felu! Bune sînt astea toate? Datoriile slujbei astfel le împliniți? Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate, Să faceți nedreptate și să năpăstuiți? Toate slujbele voastre țara vi le plătește; Încă, pe la soroace, Cîte un dar vă face. Dar reaua nărăvire, Ce o aveți din fire, Nu se tămăduiește. Vedeți cu ce morți grele Se isprăvesc din lume Și cum lasă rău nume Acei care fac rele. Gîndiți-vă că poate veți da cuvînt odată. La-nalta judecată. Gîndiți-vă la suflet, și luați de la mine Pildă a face bine.“ Ast cuvînt minunat, Pe care domnul lup auz că l-a-nvățat, Trecînd pe lîngă sat. La ziua unui sfînt, cînd preotul citea Și propoveduia, Pe mulți din dregători, să plîngă i-a-ndemnat. „E! ce ați hotărît, jupîni amploiați? Oare-o să vă-ndreptați?“ Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită, Ce purta o manta de oaie jupuită. „Spuneți, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?“ — „Să trăiți la mulți ani, dobitocia-voastră, Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat; Ne poate fi iertat, Să vă-ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta, De unde-ați cumpărat postavul de manta?“
Cînd mantaua domnească este de piei de oaie, Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.
* Muzeul Național de Artă al României organizează două evenimente dedicate artei și culturii japoneze care se vor desfășura sâmbătă 4 februarie. Din program: • La ora 11:00, va avea loc prezentarea „Tehnici și procedee de restaurare grafică și ceramică”. Publicul amator de artă extrem-orientală este invitat să descopere tehnica xilogravurii japoneze de tip „ukiyo-e” și termenii specifici restaurării ceramicii extrem orientale. Prezentarea va fi susținută de dr. Andreia Teodorescu, expert în restaurare grafică în cadrul MNAR și de Oana Solomon, expert în restaurare ceramică și sticlă al MNAR
A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi țiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănunat și n-ar fi tușit câteodată. Ba uneori, ca să-și mai ție de urât, tot ea vorbea și tot ea răspundea. Și râdea ea de ea, ca și cum ar fi râs ea de altcineva, înșirând ochiurile pe cârlige.
Mai vechi și decât lumea, am fost de față la zidirea ei; am văzut pe rând neamurile în zgomotul slavei și al bucuriei, în vârful strălucirii lor, și m-am uitat pe urmă și la a lor țărână zăcând în tăcerea morții, și mușchiul veacurilor înverzea dasupra faptelor mâinilor lor.
1769 – În Marea Britanie a fost introdusă pedeapsa cu moartea pentru distrugerea instalațiilor industrial.
1861 – Carolina de Sud, Mississippi, Florida, Alabama, Louisiana, Georgia şi Texas proclamă secesiunea şi creează, la Montgomery (Alabama), Confederaţia Statelor din Sud (căreia în aprilie şi mai i se mai alătură Virginia, Carolina de Nord, Arkansas, Tennessee).
Spun că-n vara trecută o lișeță ș-o rață, Ai lebedei de baltă consilieri privați, Supt președința gîștei s-au strîns de dimineață Pe lac la Cișmegiu; acolo invitați Erau din înalt ordin a hotărî în sfat O pricină de stat, Adică prin dezbateri adînc să chibzuiască Pentru un pește mare, cu ce sos să-l gătească. Căci lebăda gîtoasă Voia să dea o masă; Mare le fu gîlceava și lungă convorbirea: Prezidentul le zise: „Fraților senatori! Să lăsăm chibzuirea, Pricina, cum să vede, e foarte delicată, Și dup-a mea părere trebuie amînată: Veniți mîine în zori.“ Propunerea aceasta cu toți o aplaudară Și pentru-ntîia oară Pe gîscă lăudară Pentru a ei ideie, apoi se risipiră Și a doua zi iară l-același loc veniră. Pîn-a doua zi însă știți ce s-a întîmplat? Fiind vară și soare și o căldură mare, Peștele s-a stricat Și racii l-a mîncat.
Cuvintele-aci scrise să nu vă pară glume; Consiliuri d-acestea vedem destule-n lume, Și la noi mai ales Se-ntîmplă foarte des.
