Tismana (Încheiere) de Grigore Alexandrescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Iată cea mai veche și mai măreață din toate mănăstirile de peste Olt. Începută de Radu al II-lea Basarab, la 1366, ea se săvârși de fiul său, Dan, și mult mai târziu se prefăcu de Neagoe Basarab, în semn de recunoștință că și-a găsit acolo scăparea când se afla gonit de Radu cel Mare, pentru găzduirea ce dăduse sfântului Nifon. Dar prietenul unui sfânt, religiosul și blândul Neagoe, n-avea trebuință de acestă nenorocire ca să înnoiască biserica. Oricum va fi, el a fost unul din prinții cei mai buni; dar virtuțile lui au pierit cu dânsul și n-au adus nici un bine statornic la nația în care au strălucit. Atât este de adevărat că calitățile personale nu pot aduce nici un folos temeinic, când toate lucrările se întemeiază pe voință, iar nu pe legi. „Când Marcu Aurelie muri, zice Chateaubriand ­ romanii se readânciră în relele năravuri cu o astfel de înfocare, încât i-ar fi luat cineva de oameni care și-au dobândit de curând libertaea, ei însă nu scăpaseră decât de virtuțile celor din urmă stăpânitori.”

Continuă să citești →

Francmasonerie, OZN-uri, pădureni şi alte „Istorii ascunse”, la TVR 1

https://blog.revistaderecenzii.com/

La TVR 1, duminica, de la ora 17.30, suntem fascinaţi de noi „Istorii ascunse”. Cristina Băican ne este ghid şi în noul sezon al emisiunii cu ajutorul căreia pătrundem în misterele și legendele vehiculate din vremuri străvechi în spații bine delimitate din România.

Alături de Cristina Băican şi echipa TVR Timişoara, colindăm conacele Mocioni din județul Arad pentru a descoperi povestea unei familii ai cărei membri au luptat pentru drepturile românilor, atunci când vestul României era parte a Imperiului Austro-Ungar. În premieră, răsfoim Cartea de Aur a familiei Mocioni, un jurnal în care au fost notate evenimentele importante ce au influențat existența Mocioneștilor.

Continuă să citești →

Polovraci de Grigore Alexandrescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cu toate că mănăstirea Polovracilor nu este din cele însemnate ale Micii Valahii, dar poziția ei și frumoasa peșteră de stalactiți ce se află acolo o fac vrednică de băgare de seamă. Ea este așezată pe o întinsă câmpie, între 2 stânci care încep două șiruri de munți și ale cărora coaste cenușii și vulcanice se văd de departe; între ele în vale curge râul Oltețul, care printr-un fel de urlet sălbatic devedește rudenia ce are Oltul. Biserica este pe malul din dreapta, are curți de zid și vreo 5 ­ 6 chilii, care slujesc de locuință unui gros arendaș. Nici un călugăr nu se află acolo, afară de preotul orânduit pentru slujba bisericii.

Continuă să citești →

Vacanță în provincie. Poem de Tristan Tzara

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pe cer păsările nemişcate
Ca urmele ce lasă muştele
Stau de vorbă servitori în pragul grajdului
Şi-au înflorit pe cărare rămăşiţele dobitoacelor.

Trece pe stradă domnul în negru cu fetiţa
Bucuria cerşetorilor la înserare
Dar am acasă un Polichinelle cu clopoţei
Să-mi distreze întristarea când mă-nşeli.

Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curată

Spune-mi, servitoare bătrână, ce era odată ca niciodată,
Şi tu verişoară cheamă-mi atenţia când o să cânte cucul.

Să ne coborâm în râpa
Care-i Dumnezeu când cască
Să ne oglindim în lacul
Cu mătăsuri verzi de broască.

Să fim săraci la întoarcere
Şi să batem la uşa străinului
Cu ciocul pasărilor în coajă de primăveri
Sau să nu mai mergem nicăieri
Doliu alb la fecioara vecinului.

Sursa: https://www.versuri.ro/versuri/tristan-tzara-vacanta-in-provincie/

„Pădureanca” Manuela Hărăbor, duminică la TVR 2

https://blog.revistaderecenzii.com/

Duminică, 25 septembrie, de la ora 20.00, TVR 2 vă invită să revedeţi filmul românesc “Pădureanca”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, după nuvela lui Ioan Slavici.

Manuela Hărăbor

Drama este realizată în anul 1986 şi este inspirată de nuvela omonimă a lui Ioan Slavici.

Busuioc (Victor Rebengiuc), un ţăran bogat din zona Aradului, îşi trimite fiul, pe Iorgovan (Adrian Pintea), însoţit de servitorul Şofron (Şerban Ionescu), să caute oameni pentru a munci cu ziua la câmp. Printre cei veniţi la muncă este şi Simina, fiică de ţărani săraci, de care se îndrăgostesc amândoi tinerii.

Continuă să citești →

Din trecutul nostru/Urmașii lui Alexandru cel Bun de Alexandru Vlahuță

https://blog.revistaderecenzii.com/

Viața Moldovei se întunecă iar pentru un sfert de veac. Figurile domnilor de abia se întrezăresc. Feciori legiuiți și feciori din flori ai slăvitului gospodar tinzând mâini lacome spre mândra moștenire părintească se-ndeasă, se-mbrâncesc, se sfâșie fiecare cu boierii lui, fiecare cu proptelele lui, și, după cum bate vântul dinspre Țara Leșească sau dinspre cea Ungurească, ei vin, se duc, vin iarăși, zbuciumându-se și găsindu-și pieirea în jurul coroanei, ca fluturii în para lumânării. Nici o rânduială nu se mai păzește în urmarea domnilor. Ilie este feciorul cel mai mare al lui Alexandru cel Bun, fecior legiuit, și rudă după nevastă cu regele Poloniei căruia-și închină sabia și sceptrul, și cu toate astea nici un an nu poate sta la domnie. Către sfârșitul anului 1433 îl alungă și-i ia locul frate-său Ștefan, sprijinit de Vlad Dracul, domnul Munteniei. După doi ani vine el cu oastea de la poloni, dar în toate luptele pe care le dă e biruit și când amândoi se îngrozesc de atâta măcel, își întind mâinile spre împăcare peste bucățile însângerate ale sărmanei Moldove, pe care și-o împart ca pe-o moșie a lor. „După aceea, scrie vornicul Grigore Ureche, s-au împăcat Iliaș-Vodă cu frate-său Ștefan și s-au împărțit cu țara. Cetatea Albă și Chilia și toată Țara de Jos s-au venit lui Ștefan- Vodă, iară lui Iliaș-Vodă Suceava și Hotinul cu Țara de Sus, zicând că după aceea au fost legătură cu craiul leșesc și mai mare, și daruri în toți anii i-au fost trimițând Iliaș”.

Continuă să citești →