https://blog.revistaderecenzii.com/

Actul I

(La Mizil. În zorii unei dimineți de vară. O uliță. În fundul scenei, două case despărțite numai prin niște uluci scunde. Câte o laviță la portița fiecăreia și câte un felinar pe trotuar. Doar cel din dreptul caselor primarului este aprins. La ridicarea cortinei, gardistul, învelit cu mantaua, tolănit pe banca de la portița lui Dom’ Ghiță, doarme sforăind. Mișu iese, tiptil, din casa lui conu’ Nae, se uită cercetător în toate părțile, apoi sare peste ulucele despărțitoare în curtea vecină și dispare în fund, în dosul caselor. Gardistul continuă să tragă aghioase. Mică pauză. Leonida, lampagiul, intră prin stânga, căscând, proptește o scară de felinarul aprins, se urcă, suflă și stinge lampa, pe urmă cu o cârpă scoate sticla și mașina, și toarnă gazul care a mai rămas în lampă într-un clondir din buzunarul pantalonilor. Gardistul trage în vremea aceasta o sforăitură mai puternică. Lampagiul se fâstâcește și scapă sticla care se sparge-n țăndări. Ioniță, gardistul, se deșteaptă brusc, cască, se freacă la ochi și se uită curios la operația pe care o făcea Leonida)

https://blog.revistaderecenzii.com/

 Se petrec de la o vreme fapte ciudate în Capitala Regatului nostru.

https://blog.revistaderecenzii.com/

O cupă peste alta așezată
Pe-o buză veche de marmor rotund,
Din apa de sus abia aplecată,
Pe ape ce jos așteptând se-ascund.

Tăcând acelei ce ’n murmur șoptește
Și ’n taină, la fel ca ’n palmă ținut,
Chemându-i, sub umbra ce înfrunzește,
Un cer cu obrazul necunoscut;

Pe sine senin în scoica de haruri
Lărgindu-se lin cu al valului crug,
Lăsându-se ’n vis, picând rare daruri

Pe mușchi, din oglindă ’n oglindă,
Și cupa din urmă făcând o prelung
Să râdă ușor cu ce se perindă.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/F%C3%A2nt%C3%A2n%C4%83_Roman%C4%83_(Rainer_Maria_Rilke)

https://blog.revistaderecenzii.com/

Domnule Rădulescu-Niger!

Neavând onoarea de a Vă cunoaște în persoană și neștiindu-Vă adresa, îmi iau permisiunea de a Vă spune prin „Gazeta Bu­covinei“ părerea asupra lucrărilor literare ale D-voastre, cele trei volume Rustice, pe care le-am citit cu mare plăcere. Am rămas uimit de însemnatul talent ce aveți a păstra limba în toată naivi­tatea și neprihănirea ei. Deci altă comparație nu-mi vine a Vă face, decât să Vă numesc un Béranger român.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pe larga boltă-ncet urca ieșitul
Din mîndra baltă, soarele-arzător,