Bianca Dinescu: Seria despre „Pacienţii din linia întâi” continuă la „Dosar România”

https://blog.revistaderecenzii.com/

Seria despre „Pacienţii din linia întâi” continuă la „Dosar România”

Mărturii cutremurătoare ale unui fost pacient internat în secţia ATI Covid fac subiectul reportajului „Sechestrat printre morţii vii”, al doilea al seriei semnate de Răzvan Butaru. Urmărim „Dosar România” pe 23 ianuarie, de la ora 18.00, la TVR 1.

Continuă să citești →

Letopisețul Țării Moldovei de Ion Neculce. O samă de cuvinte

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ion Neculce– cronicar moldovean, istoric, scriitor, om politic, diplomat  militar

O samă de cuvinte ce suntu audzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni, și în letopisețǔ nu sunt scrise, ce s-au scris aice, după domnia lui Ștefăniță-vodă, înaintea domniii Dabijii-vodă. Deci cine va ceti și le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fi bine; cine precum îi va fi voia, așa va face.

Continuă să citești →

Ziua Culturii Naţionale, sub geniul lui Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ziua Culturii Naţionale, sub geniul lui Mihai Eminescu, va fi celebrată în 15 ianuarie de Televiziunea Română prin realizarea şi difuzarea unor programe culturale de înaltă ţinută. 

 Programe culturale speciale, momente excepţionale, interpretări unice, cuvinte memorabile. Muzică, poezie, film… Cultură.

Continuă să citești →

Făt-Frumos din lacrimă. Basm de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mihai Eminescu - Wikipedia

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.

Continuă să citești →

Odă (în metru antic) de Mihai EMINESCU

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ultima fotografie a lui Mihai Eminescu. În trei ani s-a schimbat aproape  cât în trei decenii - FOTO

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!