Totul începe într-o vară însorită, secetoasă. Pomii aveau o culoare verde deschis, plină de viață, doar câte un tufiș maroniu se mai ivea.
Matei Ionescu: Depozitul. Proză scurtă
1
Arhive categorii: Din manuscrise
Iar despre primăvară, de Cristina Cioca. Debut liric
Iar despre primăvară
Primăvara,
frumoasă ca bujorii înflăcărați,
lăsată să fie așteptată de atâtea suflete dragi…
Spre țărmul esențelor. Epigramă, de Petre Cazangiu
Spre țărmul esențelor
Aș vrea să scriu pe nava lui Columb –
Pe val uitat, sub cer imens de plumb –
Primăvara, de Andreea Bufu. Debut liric
Primăvara, cu a ei căldură, cu a ei mireasmă…
Pomii înfloriți se leagănă lent,
iar păsările toate cântă într-un concert.
Impresii din Canada, de Ion R. Popa
Am avut prilejul sã mă aflu în Canada de mai multe ori, timp în care am desfăşurat un program de cunoaştere pe o arie cuprinsã între Niagara, Toronto si Ottawa, cu staţionãri mai îndelungate la Kitchener-Waterloo şi Toronto-Mississauga. Pretutindeni am întâlnit români sau am auzit vorbindu-se despre ei, dar unele momente si locuri m-au impresionat în mod deosebit.
Prof. Ion R. Popa: Henri Coandă, „trăirea genezei” marelui savant
Henri Coandă (1886-1972) – personalitate enciclopedică a creaţiei ştiinţifico-tehnice mondiale, clasificat între primii douăzeci de oameni de ştiinţă ai întregii lumi şi din toate timpurile, un adevărat Leonardo da Vinci al contemporaneităţii, – şi-a întemeiat vasta operă pe o concepţie profund umanistă, pe idei înălţătoare despre muncă şi viaţă, pe o excepţională dăruire faţă de cercetare şi creaţie în ştiinţă şi tehnică.
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU
(Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa,
Ed. Autograf, Craiova, 2011)
În ajunul Sfintei Maria, la eleşteiele lui Andrei Murgescu erau frământări mari. Ce fusese de construit se încheiase în linii mari, inclusiv împrejmuirea, un gărduleţ scund, din scândură frumos lucrată, care acum era vopsit într-o culoare stacojie, ca să fie în contrast cu verdele vegetaţiei. În incintă se găsea clădirea restaurantului, construit sub forma unui han de pe timpuri, cu o intrare dublă într-un vestibul, de unde se intra spre dreapta şi spre stânga în două săli de restaurant a câte cincizeci de mese, în bucătărie drept în faţă, şi la etaj, pe o scară destul de lată, unde o verandă largă, un apartament de două camere şi alte cinci încăperi, toate prevăzute cu instalaţii sanitare şi de încălzire, erau deja gata să găzduiască pe cine ar fi dorit.
Suntem datori atâtea Catedrale. Epigramă, de Petre Cazangiu
Suntem datori atâtea Catedrale…
Prea i-am uitat – adâncă este rana –
Pe toți plugarii ce pus-au a lor oase
Regăsire. Lirică, de Katerina Iulia Anghel
Privind în oglinda retrovizoare
A sufletului meu,
Te văd mai aproape decât erai.
Continuă să citești
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa
Repartizat ca învăţător la Ţagani, în Basarabia, tânărul Manu a ajuns la destinaţie cu căruţa negustorului Oto Wolf, târziu, noaptea, fiind găzduit de directorul şcolii, Marcel Lepădat. În gospodăria acestuia, poposise, cu doi ani în urmă, în împrejurări dramatice, Irina, care acum avea să se ocupe de buna primire a oaspetelui. Între Irina şi Manu se va înfiripa o frumoasă poveste de dragoste, dar care se va sfârşi tragic.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––