https://blog.revistaderecenzii.com/

Dlui I. Bălăceanu

Într-o seară din luna trecută eram adunați mai mulți prieteni, toți lungiți pe divanuri, după obiceiul oriental, și înarmați de ciubuce mari, care produceau o atmosferă de fum vrednică de sala selamlicului a unui pașă. Afară cerul era învelit de nori vineți, care se spărgeau deasupra Iașului, cu gând de a-l spăla de glod și de păcate; dar în zadar ei își vărsau sudorile!… Eforia nu încuviințase proiectul lor!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Traducere de Petru Dincă

– „Hai, pleacă de aicea, scârnăvie !”
În felul ăsta, un mândru leu, odată,
Vorbea cu-o musculiţă ce zbura.
Dar ea îl provocă la bătălie:
– „Cum poţi a crede tu, că eu, vreodată,
Mă tem de tine şi de faima ta?
E mai puternic decât tine boul,
Şi tot îl mân, după al meu bun plac.”
Şi-abia sfârşi cuvintele-amintite,
Că şi sună semnalul de atac,
Ea trompetistul, tot ea și eroul;
Îşi luă avânt, şi-apoi, pe negândite,
Se repezi în iureş nebunesc
La gâtul lui, scoţându-l din sărite.
E-n spume patrupedul şi ochii-i se măresc,
Răcneşte, şi un tremur cuprinde-orice fiinţă,
Şi-această-alarmă universală
Produsă e de-o biată musculiţă;
Un avorton de muscă pe leu îl bagă-n boală:
Când îl înţeapă-n spate, când îi sare pe bot,
Intrând în nas de tot;
Mânia lui ajunge atunci nespus de mare.
Duşmanul invizibil triumfă, face haz
Văzându-l că nu are
Nici dinţi de-ajuns, nici gheare,
Să-şi sângereze trupul, cuprins de-un viu necaz.
Se sfâşie el singur, sărmanul leu, trudit,
Lovindu-se pe şolduri cu coada ce se-agită,
Plesnind în gol în aer, dar furia-i cumplită
Cu-ncetul îl doboară şi cade jos sfârşit.
Insecta se retrage din luptă-apoi, cu slavă,
Nespus de încântată de fapta ei grozavă;
Cum şi-a sunat asaltul, acum izbânda-şi sună
Şi-aleargă pretutindeni, dorind la toţi s-o spună,
Dar întâlneşte-n drum
O pânză de păianjen
Şi moartea ei, de-acum.

Ce lucruri se desprind din fabula de-aici?
Sunt două: primul este că dintre inamici,
Mai de temut sunt tocmai aceia ce-s mai mici;
Şi-apoi: chiar dacă mari primejdii-ai depăşit,
Un lucru de nimic îţi poate fi sfârşit.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/jean-de-la-fontaine-leul-si-musculita-poezie-id-47089/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pe malul Kefisului, zâna Echo văzu pe frumosul Narcis și îndată se prinse a-l iubi. Dar lui Narcis puțin îi păsa de dorul fecioarei de la munte; căci el ducea dorul surorei sale, pe care i-o răpise Hermes, și o dusese în negrul pământ, dincolo de tristele ape ale Stixului.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Masă mare era întinsă în palatele din Feres, căci domnitorul de acolo își adusese acasă ca mireasă pe frumoasa Alcesta, cea mai gingașă dintre fetele lui Pelias. Cântăreții sărbau măririle casei domnești din Feres și, povestind izbânzile lui Admet, spuneau cum, prin ajutorul lui Apolon cel cu mândre plete, acest voinic înhămase alături, la carul său, un leu și un mistreț și cu astfel de telegari intrase în cetatea Iolcos, ca să îndeplinească dorința lui Pelias, carele dase pretutindeni de știre că va mărita pe fiică-sa numai după acela ce într-astfel se va arăta dinaintea lui.