https://blog.revistaderecenzii.com/

Acest pod calm cu porumbei cuminte
Palpită între pini, între morminte;
Amiaza dreaptă țese-aci-n scântei
Marea, mereu din-nou-pornita mare!
După-o gândire, ce răsplată mare
Să-ți pierzi privirea-n liniște de zei!
https://blog.revistaderecenzii.com/

Acest pod calm cu porumbei cuminte
Palpită între pini, între morminte;
Amiaza dreaptă țese-aci-n scântei
Marea, mereu din-nou-pornita mare!
După-o gândire, ce răsplată mare
Să-ți pierzi privirea-n liniște de zei!
https://blog.revistaderecenzii.com/

1298 – Bătălia de la Falkirk: Regele Edward I al Angliei i-a învins pe scoţienii conduși de William Wallace.
1451 – Umanistul italian Poggio Bracciolini a menționat, în lucrarea „Disceptationes convivales”, latinitatea limbii române, precum și continuitatea elementului romanic în cuprinsul vechii Dacii, din vremea împăratului Traian.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morți,
Măști, ce râd după comandă, cari ies de după porți
Și dispar păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu știu
Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu;
Mă zbăteam dorind viață, cu ce sete eu cătam
Precum cel ce se îneacă se acață de-orice ram.
Dibuit-am în științe, în maxime,-n poezie,
Dară toate îmi părură sură, stearpă teorie.
N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc
Până când… blestăm momentul!… pân- ce-a fost să te-ntâlnesc.
Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg:
De clipirea genei tale putui viața să mi-o leg.
Eram mândru înjosirea, ba sclavia mă înveți:
Mă disprețuiesc pe mine… ce mai are astăzi preț?
Îmi părea că împărații sunt pe lume un nimic
Căci ei nu țineau în mână degetul tău dulce, mic,
Începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult
Decât lumea, decât totul ce putusem să ascult;
Mă miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu?
Toate existau sub soare, pentru că exiști și tu.
https://blog.revistaderecenzii.com/

Ce nu-mi dă Dumnezeu mie
Un glas tare, sunător,
Ca să cânt, o, Românie,
Al tău falnic viitor!
https://blog.revistaderecenzii.com/
Literatura la Craiova, emisiune săptămânală, moderată de către Dan Ionescu, ediția a V-a (20.VII.2023).
Producător: Simona Ștefania Mușuroi.
Invitații acestei ediții: Eleanor Mircea (scriitoare) și Aurora Dumitrescu (scriitoare).
Temele abordate:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

Dansează stihul ritmul și pas cu pas îl sună.
O rimă-i mai scâlcie, o rimă e mai bună,
Dar trebuie o rimă și-o pauză la vers,
Cum e și călcătura la horă și la mers.
Căci de se frânge stihul strâmbat și dă în gropi
Și jocul pare-o horă ca de ologi și șchiopi.
Să crezi că vor răspunde mai bine la ureche
Când rimele-s mai strânse, păreche cu păreche.
Ce fel de danț e-acela? de surzi? de muți? de orbi?
De cucuvăi? de stoluri de bufnițe? de corbi?
În care joacă strâmbe picioarele de lemn
Și ghebele din cârcă, fără opriri la semn?
Oricât ar fi și mirii și oaspeții de dârji,
S-ar auzi un tropot de piedici și de cârji.
Gătit de sărbătoare cu fir, să luăm aminte
Că stihul e o nuntă de graiuri și cuvinte.
Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13965304/Ia_aminte
https://blog.revistaderecenzii.com/

356 î.Hr. – Templul zeiței Artemis din Efes, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, a fost incendiat de un anume Herostratus.
285 – Dioclețian l-a numit pe Maximian ca Caesar și co-conducător.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/

— Ba e noroc!
— Ba nu e noroc!
— Ba e noroc, muiere!
— Ba nu e, mă omule, nu!
— Adică, nu muncesc eu, femeie?
— Ba muncești pentru unul, și noi suntem opt guri, și cu Plăvița, nouă.
https://blog.revistaderecenzii.com/

Vezi, rîndunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu
De sînul tău, de sînul tău!
Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Cînd ne plimbam prin văi și lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atîtea ori, de-atîtea ori!
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scîntei…
Dar, oricît ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viața sufletului meu,
Mai mîndră decît orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Tîrzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Și lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
https://blog.revistaderecenzii.com/

Anica
Sughiţa:
Cineva gândea la ea.
Cam peste-o lună-i dusă la vedere
…Odaia zace în tăcere,
perdeaua are ciucuri, creţuri,
pe masă – cinci dulceţuri.
Când se-ntoarce de la el,
spârc, pe ea, un porumbel.
Petiţoarele îi spun
că-i semn bun.
octombrie 1954
Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/anica.php