https://blog.revistaderecenzii.com/
Continuă să citeștiAmurgul gândurilor de Emil Cioran (Fragment)
Răspunde
Războiul. Proză de Liviu Rebreanu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Bărbosul (ridicând nasul din „ediția speciala”): Eu, drept să-ți spun, nu pricep nimic din toate telegramele astea… E o harababură… I-ascultă, bre! Tu ai făcut armată?
Spânul: Nu, dar sunt acasă în toate chestiile de strategie și tactică… M-am ocupat… Ce crezi? când faci atâtea războaie… Am cărți, hărți, planuri…
Continuă să citeștiPresura. Fabulă de Alecu Donici
https://blog.revistaderecenzii.com/
În adâncă liniștire,
La revărsatul de zor,
Presura, cu glas din fire
De abia răsunător,
Cânta plină de simțire
Către bunul ziditor!
Iară când măritul soare
Ca un mire mult dorit,
Bucurând toată suflarea
S-a ivit la răsărit
Și când lumea salutare
Îi depunea prin cântare,
Atunci presura tăcea.
Însă o privighetoare
Ce mai de mult o știa,
I-a și făcut întrebare:
De ce tace?
— Nu cutez,
Zise presura-n durere,
Cu glasu-mi fără putere
Soarele să salutez.
Dar cu nespusă plăcere
Eu vă binecuvântez!
Așa și eu mă căinez
Că n-am talentul poeziei:
Să cânt unirea României.
Crăiasa din povești de Mihai Eminescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Neguri albe, strălucite
Naște luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în șezătoare
De painjen tort să rumpă,
Și anină-n haina nopții
Boabe mari de piatră scumpă.
Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mișcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,
Dându-și trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roșii
Peste unda fermecată.
Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al Sfintei Miercuri;
Ca să iasă chipu-n față,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiți sunt trandafirii
De-un cuvânt al Sfintei Vineri.
Ea se uită… Păru-i galben,
Fața ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaștri
Toate basmele s-adună.
Instantanee urbane. Fotografia zilei
https://blog.revistaderecenzii.com/
„Când n-or mai umbla oamenii a colinda, s-a găta lumea”. De Crăciun, la TVR 3. Articol de Bianca Dinescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Bucureşti, 20 decembrie 2022
„Când n-or mai umbla oamenii a colinda, s-a găta lumea”. De Crăciun, la TVR 3
Colindele lui Grigore Leşe ne aduc împreună, ne emoţionăm cu Paula Seling, ne bucurăm cu cetele de colindători „Din zestrea Ardealului”, „Meseriaşii” ne poftesc la şezătoare. În perioada 24-26 decembrie, petecem Crăciunul după tradiţie, la TVR 3.
Continuă să citeștiDezvăluiri în premieră din culisele anchetei cunoscute ca „Dosarul Revoluţiei”. Articol de Bianca Dinescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Bucureşti, 20 decembrie 2022
Dezvăluiri în premieră din culisele anchetei cunoscute ca „Dosarul Revoluţiei”
Revoluţie sau lovitură de stat? Pe 22 decembrie, de la ora 22.00, Mihai Rădulescu şi invitaţii săi dezbat evenimentele din 1989, în ediţia specială „Decembrie Roşu”, la TVR 1.
Continuă să citeștiIdilă de la țară. Proză de Liviu Rebreanu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Se înserează…
Armeanul se târăște pe lavița din fața prăvăliei, gâfâie grozav, își șterge fruntea cu o batistă roșie, mare cât un cearceaf, și apoi strigă Bertei să-i aducă armonica. E șchiop și spune tuturor că și-a pierdut piciorul în război. Și toată lumea îl crede. De ce adică nu l-ar crede?
Continuă să citeștiCinema. Proză de Liviu Rebreanu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Pianul automat cântă o horă zburdalnică. Spectatorii își șterg nădușeala de pe frunte. Un băiat cu tablaua aleargă printre bănci, țipând ca din gură de șarpe:
Continuă să citeștiVaporul și calul. Fabulă de Alecu Donici
https://blog.revistaderecenzii.com/
Locomotivul ca fiara muge,
Din sânu-i scoate de tartar fum,
Și ca balaur șuierând fuge
Pe ferecatul cu șine drum.
O coadă lungă în urmă-i poartă:
Șir de vagoane cu călători;
Astfel vaporul fu de la soartă
Menit să poarte pe muritori.
— Ce naiba duce oare atâta greutate,
Și cu o repegiune cât nu e de crezut?
Zicea, în spaimă, calul l-al său de hamuri frate,
Când trenul a văzut.
— Eu! — i-a răspuns vaporul, c-un șuier de mândrie.
— Tu, tu? întreabă calul; dar spune-ne ce ești?
Și-a noastră datorie,
Cum poți să ți-o însușești?
Noi, caii, de când lumea, pe om l-am tot purtat.
Primblări de gust, vânaturi, călătorii, răzbeluri,
Amoruri, fapte grele și alte multe feluri
De ale lui capricii, noi i-am îngemănat…
— Domnule cal, ascultă, —
Vaporul întrerupse, — să-ți spun cât stau pe loc,
Căci, fără vorbă multă,
Tu ești în toată vremea un vrednic dobitoc,
Și eu sunt o putere ce când mă găsesc strânsă
Atunci mă întăresc;
Împrăștiată însă
Îndat’mă nimicesc.
Cunoaște dar secretul ce am de predomnire:
Puterea prin unice.