https://blog.revistaderecenzii.com/

Eu sunt: totuşi, nimănui nu-i pasă şi nu ştie ce sunt,
Prietenii m-au părăsit în nişte imagini uitate;
Consumat de propriile-angoase, n-am unde să mă-ascund,
Ele vin şi dispar fără-avertisment, pe neaşteptate,
Stoluri, ca umbrele care tot scad, în dragoste şi-n moarte;
Şi, totuşi, eu sunt! şi trăiesc toastând cu umbre, de-aproape şi departe:

În vidul dispreţului şi-n larma zilei, în mările cele vii
Fremătând de-ale valurilor neadormite vise,
Unde nu există conştiinţa vieţii, nici bucurii,
Ci doar vastitatea eşuarii mele-n faţa porţilor deschise –
Unde cei pe care i-am iubit ca pe ochii-mi, ferestrele luminii,
Îmi sunt străini – O, nu, nu! Mai străini decât străinii.

Mi-e dor de spaţii unde omul nu a ajuns nicicând;
De-un loc unde femeia niciodată nu a râs, nici n-a jelit,
Acolo mă-aş aciua lângă Creator – extras din vis, lipsit de gând –
Şi-aş adormi, precum copil dormeam, somn dulce, liniştit:
Fără-a şti ce-i grija, fără-a îngrijora pe altul;
Sub mine, iarba verde – deasupra, cerul înstelat, înaltul.

trad. de Petru Dimofte

Sursa: http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=236827

https://blog.revistaderecenzii.com/

La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni
Şi vorba de calendare, d-astrologi a pomeni;
Fiindcă-n anul acela câte prevestiri s-au pus
Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus.
Unul ce şedea la masă împreună a prânzi
Şi de astrologi cuvântul îndată cum auzi,
„Domnilor! — el le răspunse — s-am audenţă mă rog,
Eu vă-ncredinţez că-n viaţă n-am văzut un astrolog
Toţi creierii-n cap să-i aibă, ci sunt toţi nişte lipsiţi,
Cărora lumea le zice învăţaţi şi procopsiţi.”
Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost,
Carele la acea masă servitor şi el a fost
Şi era atunci la masă să dea un cap de viţel.
Îl aduse fără creieri, carii îi mâncase el;
Stăpânul său, luând capul ş-în el creieri nevăzând,
S-a întors cu supărare şi îl întrebă, zicând :
„Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast viţel?”
„Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog şi el.”

Sursa: http://poetii-nostri.ro/anton-pann-astrologia-poezie-id-32804/