https://blog.revistaderecenzii.com/

Inelul cu safir

În raze arămii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ţi l-am pus
Şi-am spus: „Să te gândeşti mereu
La cel ce ţi l-a dat”.
Şi-n raze arămii de-apus
Încet m-am dus.

Dar când departe,-n luptă,-nflăcărat
Muindu-mi spada-n sânge de păgân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu… ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.

Dar nimfa lacului l-a prins pe când cădea
Şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zăceam străpuns de lănci,
Străpuns de-nveninatele săgeţi,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre şi adânci
Din care iese abur otrăvit,
În care şi ecoul a murit.

Dar hidra fioroasă l-a găsit,
Şi-ncet târându-se pe stânci,
Ţi l-a adus, – şi ţi l-a pus în sân
Pe când dormeai într-un hamac de flori.

Dar tu ai azvârlit din nou,
Ai azvârlit inelul cu safir
În fundul unei gropi din cimitir…

Şi-acum, când eu sunt mort şi putrezit,
Şi când tu dormi în caldul tău alcov,
Nu te trezi, căci spectru-mi a venit
Să-ţi pună-n sân inelul cu safir.

Sursa: http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=129249

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cîmp leşinat, pe cine vrei să chemi?
Visule, ce te zvîrcoleşti şi gemi?
Aleargă herghelia şi secara,
Rămîne-n urmă satul, codrul, sara …

Aleargă gerul alb pe sterpe stepe
Ferestre sparte, uşi dogite, trepte …
Pînă şi soarele-a-ngheţat
în drum, ca o băltoacă de pişat.

Rusie, cine ţi-a mînjit zăpezile?
Cine ţi-a speriat cirezile?
Cîinii flămînzi se-mpleticesc şi fug-
Şi marginile zări lor le sug.

S-alerg şi eu? O, nu, rămîn aici
Cu huliganii mei caii ci.
Lupoaicei, Dumnezeu i-a dat un pui,
Dar Omul i-a ucis puiul vătui.

Moscova cârciumărească

traducerea Zaharia Stancu

Sursa: http://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-camp-lesinat-poezie-id-9184/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Leagănul alb lângă ușa deschisă
Iarna vrăbii, vara fluturi și mușcate,
Piața. Birjarii, cai adormiți,
Felinarul. Cârciumi aburite
Cafeneaua „La Doi Băieți”,
Haine, haine, pălării și haine…
Piața cu patru colțuri,
Patru străzi
Patru biserici
Pe deal în sus Sfânta Paraschiva
Ultimul popas. Corul, popa-n odăjdii,
Dricul, fracul lui Limbă lăutarul,
Muzica militară, tobe
Voaluri negre, ciori.
Gologani aruncați spre cer căzând năuci
În noroi și-n mâini de țigani,
În vale, cimitirul. Noaptea
Cucuvaia din turn plânge pentru cei trași pe roată
Arși de vii, burți spintecate de ghete negre murdare…
Bunica ieșea de la slujbă, la patru
Urca dealul greu, cernită,
Cu dreapta strângea mătăniile roase
Cu stânga, darul, mălai dulce,
Altă stradă. Plimbările la șase.
Turnurile, parcul în fum.
Vals și mazurcă
Slujnice la braț cu ordonanțele
În pantofi de pâslă, miros de „Plugari”,
Gara, castanul la fereastră.
Pe balcon fata șefului așteaptă trenul
Încolăcită-n năframa neagră.

II

Han agățat între mare și stânci
Sub el lacul. Răsărit, flamboaianții strig.
Ghitare. Cratiți cântând
Tobe-ncinse în focul din colțul străzii
Copii, ologi, orbi și câini
Pasul reginei, regina neagră
Albastra regin coborând dealul
Prăpăstii seci pline de stele…
Vrăjitoarele aprind colivele mării
Cocoșul așteaptă
Regii își pun mantiile albe
Îngerii negri înfig lumânări
Lângă val.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13984919/Balcoane