Constantin Stamati-Ciurea: O vânătoare în Basarabia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cuprins

I

Cu desțelenirea câmpiilor, cu înmulțirea satelor pe locuri odi­nioară pustii, cu extirparea pădurilor, apoi cu vânarea arbitrară de oricine și în orice timp, fără restricțiuni sau vreun regulament, se-nțelege că actualmente vânatul este mai de tot stârpit, și o excursiune vânătorească nu va aduce nici rezultatul dorit, nici vreo plăcere.

Continuă să citești

Țiganul și Sfinții de Theodor Dimitrie Speranția

https://blog.revistaderecenzii.com/

Nu știu cum prin ce minune un țigan a căpătat
Niște lapte acru-odată; dar în post s’a întâmplat.
Bucuros și plin de fală, ori cu cine se’ntîlnea,
Numai tot de lapte acru pretutindenea vorbea.
Mînele ținînd in șolduri și cu nasul sus în vînt
Mergea parcă n’ar atinge cu piciorul pe pămînt.
Chiar ș-acasă cu femeea și copiii se purta
Ca un pașă cu supușii—toată ziua îi certa,
Iată dăscălii și popa numai ca să-i facă bine
Spun că pe la post în casă lapte acru nu se ține.
Ci’n biserică să-l pună, pe țigan au sfătuit
Iară el cu bucurie, l’a și dus; căci s’a gîndit:
„—In biserică cît șede ori ce lucru se sfințește.
 Dară laptele? Na! Vorbă!… Ba iei încă și sporește…
Și cîți sfinți mai sunt aice la biserica din sat…
Zeu al dracului du mulți-s; căci leu chiar m’am minunat.
Cînd cu toții se vor pune, laptele să mi-l sfințască
Jos din putină va curge… așa are să sporească.
Toată noaptea sa gîndește laptele cît va spori:
»—Doamne buni mai sînt și sfinții!.. Lasă le voi mulțămi
»Stăi! Mă aduc des dimineață, ca să văd cît a crescut,
Și’ntr’o putină mai mare trebue să cat să-l mut.

Continuă să citești

Mihai Eminescu: Din periodice/Din Timpul, decembrie 1880

https://blog.revistaderecenzii.com/

[3 decembrie 1880]

Ce progrese imense nu s-ar putea realiza în patrie dacă n-ar mai exista reacție. Asta-i singura piedecă ce se opune avântului patriotic. Așa, de pildă, ce nostim recensimânt a pus d. Brătianu pe oamenii săi să-i facă și iată că se găsesc oameni în Cameră, mai reacționari, mai semireacționari, cari găsesc că ceea ce s-a făcut nici nu se cheamă recensimânt, c-ar trebui să căutăm naș care să boteze copilul d-lui Brătianu și că pare că una e recensimânt și alta s-a făcut. Astfel s-a constatat bunăoară că timpul întrebuințat spre o asemenea lucrare ar fi poate de ajuns pentru a înscena o conspirație la Ipodrom, dar nu e de ajuns pentru o lucrare atât de migăloasă ca recensimântul; s-a constatat că oamenii întrebuințați la facerea lui erau străini lucrărilor financiare, erau necompetenți, niște bieți cenușeri din comunele rurale cari idee n-aveau de ce va să zică o falce de arătură; că același pământ îl prețuiau când mai sus, când mai jos, după cum era a țăranilor sau a proprietății mari, că s-au pus în seama oamenilor mai mult pământ decât au, că s-au pedepsit cu dări mari persoane neprevăzătoare cari cheltuiseră prea mult cu zidirea locuinței lor, că în fine — precum zise d. Brătianu însuși — îndeosebi la Argeș s-au prețuit venitul anual la o sumă cu care poți cumpăra de veci pământul în cestiune. Ce face asta? Cu comisiile de apel, din cari făceau parte oameni ce nu plătesc nici o dare, recensimântul era să rămână bun făcut fără strigătele reacției.

Continuă să citești

Mihai Eminescu: Din periodice/Din Timpul, noiembrie 1880

https://blog.revistaderecenzii.com/

[1 noiembrie 1880]

Nu-nțelegem la ce servesc dezmințirile oficioase când partizanii guvernului sunt cei cari colportează știrea despre încurânda retragere a d-lui Boerescu din ministerul de fuziune. De pe acuma se indică cuvintele invocate pentru a esplica retragerea marelui om de stat, de acum se fixează nu numai persoana, ci și vederile politice ale succesorului său. Întrebarea e: retrage-se-va d. Boerescu înainte sau după convocarea în sesiune ordinară a Corpurilor legiuitoare?

Continuă să citești