https://blog.revistaderecenzii.com/
În exil
Vedeți mâinile și picioarele mele
ca însumi eu sunt, pipaiți-mă și
vedeți.
În exil/Procesul conspirațiunei lui Neciaeff de Zamfir C. Arbore
Răspunde
Arhive zilnice: 2 august 2022
Pentru arta literară/Capricii dogmatice de Paul Zarifopol
https://blog.revistaderecenzii.com/
Argumentarea este și capitol al politeții.
Suntem învoiți asupra unei parități a noastre cu semenii noștri întâmplători; și această convențiune ne oprește de a lua ton, de a aplica metodă dictatorială, oricum am prețui în realitate persoana celui care ne ascultă sau ne citește.
Continuă să citeștiPentru arta literară/Artă literară și simplă literatură de Paul Zarifopol
https://blog.revistaderecenzii.com/
Artă literară și simplă literatură
(Observații nepractice și unilaterale)
Capitolul precedent – Capitolul următor
Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.
Continuă să citeștiKlaus cel mic și Klaus cel mare. Poveste de Hans Christian Andersen
https://blog.revistaderecenzii.com/
Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel.
Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic. Și acum ascultați ce li s-a întâmplat:
Continuă să citeștiIstoria literaturii române de Gh. Adamescu
Odobescu și Iașul de Constantin Andreescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
publicat în Însemnări ieșene, an. 1, nr. 5, 1936*
Pentru Moldova și pentru Iași, unirea principatelor n-a fost numai înfăptuirea unui ideal de veacuri. A fost jertfirea libertății și a propășirii viitoare, prin centralizarea conducerii politice, administrative și economice în noua capitală a țării.
Continuă să citeștiCăutând casă de Carol Ardeleanu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Ploaie, noroiu și frig. Cu umbrelele deschise, lumea multă umplea drumurile. Forfoteau grăbiți, în sus și în jos, pe trotuarele înguste, împeidecându-se unii de alții; pe la răspântiile drumurilor, automobilele, goneau, cu huruitul sgomotos al motoarelor, și țipătul strident al sirenelor, împroșcând cu apa murdară, noroioasă, hainele și fețele trecătorilor învăluiți în fumul și mirosul greu al benzinei.
Continuă să citeștiViața Tihnită de Carol Ardeleanu
Despre suflet de Aristotel
https://blog.revistaderecenzii.com/
CARTEA ÎNTI
Importanța, folosul și obiectul studiului despre suflet.
Continuă să citeștiDin Istorii de Herodot
https://blog.revistaderecenzii.com/
Cînd Menelaos sosi în Egipt şi urcă fluviul pînă la
Memfis, arătînd [lui Proteus] adevărata faţă a lucrurilor, se
bucură de o bună găzduire ; apoi o luă cu el pe Elena teafără