Puţini ştiu că data de 21 ianuarie este declarată „Ziua îmbrăţişărilor”. Ideea în sine mi se pare atât frumoasă, cât şi un serios semnal de alarmă… Adică chiar avem nevoie de a ni se reaminti de un gest atât de simplu şi uman? Sau trebuie să celebrăm ceva ce ar trebui să fie la fel de normal ca băutul apei?
Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură, Aduc ție-ntăia oară cu plăcere-nvățătură; În a vieței strâmba cale pe român să îndreptez, Prin lupi, corbi, furnici și broaște a vorbi mă disfătez. Adevărul salt nu place, de-i și bun, e plin d-asprime, Dar când vitele l-or spune, n-a să supere pe nime. De aceea a lor zise, cu gând binevoitor, Să asculți, să ierți cutezul, prețuind țintirea lor.
Fără să ridice privirea de pe hârtiile ce iscălea, maiorul răspunse răstit:
— Va merge cornistul companiei.
Ofițerul vroi să mai adauge ceva, dar maiorul nu-i dădu vremea, ridică în sus capul și, cu acea luminiță gălbuie în ochi, ce dădea căutăturii lui un aer de veselie, chiar atunci când era înfuriat, spuse răspicat:
Mă rog, ce avea lumea să i se amestece în afaceri? Mai zilele trecute, când împlinise pe un datornic, să-l omoare și mai multe nu: „Că e un hain; că suge sângele oamenilor; că nu crede nevoile nimănui!” Ba le crede, le crede foarte bine, dar are și el necazurile lui. De unde pănă unde, au luat-o că e dator să-și împartă banii, în grămezi, pe la pragurile celor ce nu au! Pănă și de îmbrăcămintea lui se legau. Acum câteva clipe îl întâlni Gheorghe Poiană, casapul. – „Ei! da nu te-am văzut de un car de vreme, vecine Vasile!” — „Ia, de abia acum m-am îndurat să ies din casă, să-mi cumpăr o căciulă”, îi răspunsese. – „Cum să-ți cumperi o căciulă? Asta-i veche; sau poate ai luat-o din hala vechiturilor, toată-i mâncată de molii”. Parcă i-ar fi tras o palmă. — „Ei și?” îi zisese, „eu am luat-o ca să-mi ție cald. Îmi ține? Înseamnă că-mi slujește. Dacă nu slujește și ochilor dumitale asta nu mă privește. Eu nu dau parale pentru ochii altora”. Și plecă furios. Dar casapul îi strigă, de răsună ulița:
* Târgul Mărţişorului la Muzeul Naţional al Ţăranului Român (25 feb. – 1 mar.)
* Corul Filarmonicii „ George Enescu” va evolua din nou sub conducerea dirijorului său, Iosif Ion Prunner, în cadrul proiectului Muzica pe înțelesul tuturor duminică, 26 februarie, ora 11:00, în sala de concerte a Ateneului Român. Vor fi interpretate pagini din opere celebre de Giuseppe Verdi, Pietro Mascagni, Richard Wagner și Giacomo Puccini , iar introducerea în fiecare poveste și în atmosfera momentelor prezentate va fi asigurată de comentariul muzicologului Mihai Cojocaru. La pian: Andrei Licareț
Anii trec așa de repede, că nu-ți dai seama când și cum cutare flăcău, rotar ori grânar, s-a schimbat în moș cutare, de unde și până unde un bujor de fată, să o fi sorbit într-o lingură cu apă de dragă ce-ți era, să te pomenești cu ea zbârcită, cărunțită, apoi albă-colilie.
Gîndul de cum ar arăta America Dacă s-ar bucura de mare răspîndire clasicii Îmi tulbură somnul, Gîndul de cum ar arăta Gîndul de cum ar arăta Gîndul de cum ar arăta America Dacă s-ar bucura de mare răspîndire clasicii Îmi tulbură somnul. Nunc dimittis*, acum lasă-ți sluga, Acum lasă-ți sluga Să plece-n pace. Gîndul de cum ar arăta Gîndul de cum ar arăta Gîndul de cum ar arăta America Dacă s-ar bucura de mare răspîndire clasicii… Ei, bine! Îmi tulbură somnul.
traducere – Ion Caraion
Notă* Nunc dimittis (lat.) – Acum eliberează… „Acum eliberează, Doamne, pe robul tău să plece în pace, după cuvântul Tău; căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină pentru luminarea neamurilor și slava poporului tău Israel.”(Cântarea lui Simion – Din Evanghelia după Luca 2:22-35)