Școala acum 50 de ani, de Ion Ghica

Iubite amice,


Pe când în școala de la Măgureanu vestiții eliniști Lambru, Comita, Vardalah și Neofit, emulii lui Corai, predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boier Memorabiile lui Socrate, Fedon și Metafizica lui Aristot; pe când banul Brâncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid Apoftegmele lui Hipocrat și Ariometria lui Arhimed și se munceau să izgonească din limba greacă toate cuvintele câte nu erau curat atice, precum unii din învățații noștri caută să curețe limba română de tot ce nu se termină în -ciune, la biserică la Udricani, la Sfântul Gheorghe și la Colțea se auzea glasul ascuțit al câtorva copii cari strigau în gălăgie pe:

Continuă să citești →

Nicolae Bălcescu: Românii supt Mihai-Voievod Viteazul (Fragment)

Încă de la cele dintâi triumfuri ale românilor din această iarnă, spaima și groaza ce cuprinsese tabara și ținuturile de margine, ale împarăției turcești intrară și în Constantinopol și pătrunseră până și în seraiul unde trăia trai desfătat și fără grijă desfrânatul sultan Murad III. Vaietele și cârtirile poporului, demoralizarea ostașilor, a ienicerilor chiar, carii nu mai vroiau a merge la război supt pricinuire că nu li se plătesc lefile, îl înfioră de frică și îl sili a se gândi și la trebile împărăției sale. Vistieria fiind sleită cu totul, el fu silit a lua din casa sa bani spre a mulțumi oștile ce cârteau cu obrăznicie, făcând adesea și răscoale. Spre a îmbărbăta duhurile spăimântate ale ostașilor după margine, le trimise steagul cel sfânt ce se zicea a fi fost al proorocului Mahomet și care, luat de mai nainte de la Egipet, fusese până în acea iarnă cu sfințenie păstrat la Damasc.

Continuă să citești →

Mariana Rusen: Concertele Enescu transmise în direct la TVR

Concertele Enescu, transmise în direct la TVR

Vă invităm, în continuare, să vă bucuraţi de magia concertelor transmise în direct. Iată programul transmisiunilor viitoare:

Marţi, 10 septembrie , ora 20.00 – transmisiune TVR 3 în simulcast cu TRINITAS TV, în direct de la Sala Palatului: concertul susţinut de Orchestra Română de Tineret, dirijor Michael Sanderling.

În program:

Continuă să citești →

Despre aporiile criticii literare. Cronică*, de Dan Ionescu

*Cronică apărută în revista „Luceafărul de dimineață”, Nr. 8 / 2019

Metacritice (Editura Junimea, Iași, 2018), de Mircea A. Diaconu, carte nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România, secțiunea Cartea de Critică, Eseu și Istorie literară, este elaborată pe trei paliere: Contexte, Ipostaze critice și Două eseuri, trei interviuri.

Continuă să citești →

Ion Ghica: Din vremea lui Caragea

Amice,


Mazilia lui Ipsilant și a lui Moruz, unul din domnia Valahiei și celalalt din scaunul Moldovii, înainte de împlinirea celor șapte ani stipulați în tractatul de la Kuciuc-Kainargi, adăogându-se la alte pricini de gălceavă ce împăratul Alexandru căuta sultanului, a adus războiul de la 1806; și după șase ani de luptă crâncenă, în care victoriile se precumpăneau, puterile Europei, cășunând asupra Porții, au silit-o să încheie pace numai și numai ca să lase Muscalului mâinile slobode în lupta cu Napoleon. După zicătoarea românească ‘Turcul să plătească’, sultanul a dat lui Alexandru Basarabia și un bun hârtău în Asia pe malul Mării Negre, și astfel a făcut Englezului pe plac, iar după încheierea păcii de București contele Metternich, profitând de încurcătura în care se găsea Rusia pe malurile Moscovei, a împins la domnia Țării Românești pe Iancu Caragea, amicul și protegiatul cavalerului de Gentz. Dar, cu toată stăruința internunțiului la Constantinopole, sultanul nu a voit să-i dea domnia până ce mai întâi nu l-a asigurat Caragea că-și va da demisia după trei ani. Pe de o parte, suzeranul căta să eludeze stipulațiunea de domnie pe șapte ani, și pe de alta, voia să aibă pe grec la mână.

Continuă să citești →

Ion Ghica: Scrisori către Vasile Alecsandri

Iubite amice,

Alaltăseară, pornind de la gara ta, adormisem adânc, legănat de valurile ascuțite ale liniilor de fier Strussberg; trei locuri de o parte a vagonului erau la dispoziția capului și picioarelor mele; când, pe la miezul nopții, mă simții scuturat de o mână viguroasă: era conductorul care intervenea în favorul dreptului bine plătit al unui călător îmbarcat la Mărășești; recunoscui dreptatea invocată și mă ghemuiam în limitele tichetului meu, căutând să apuc de picior somnul ce fugea, când aud un glas care se îngâna în scuze pentru supărarea ce-mi adusese și mă silea să răspund, ca om binecrescut, la asemenea politeță prin cuvintele banale: ‘Nu face nimica, domnule’, ‘Eram deștept’, ‘Sunt foarte bine’, ‘Nu dormeam’, ‘Erai în dreptul dumitale’ etc.

Continuă să citești →

Nicolae Bălcescu: Românii supt Mihai – Voievod Viteazul (fragment)

Aron-Vodă domnea în Țara Moldovei și Alexandru Bogdan în Țara Românească. Robi tremurând în mijlocul desfătărilor, pe un tron cumpărat cu bani, stau ocrotiți, împotriva dreptei răzbunări a poporului, de paznici streini, turci și unguri, prăda și chinuia și îngrozea o țară ce nu știau iubi. Mulțime de ieniceri și arendași turci, de la care ei luaseră bani în camătă pentru cumpărarea domniei, îi însoți în țară. Spre a se despăgubi de banii lor, unii din turci luară în arendă dăjdiile publice, alții umbla cu dăbilarii domnești pentru strângerea dăjdiilor, alții ținea drumurile și prăda pe neguțători, și toți, răzlețindu-se prin toate unghiurile țării, jăcuia și chinuia pe bieții țărani, despuindu-i de tot ce avea, rușinându-le muierile și fetele de față cu dânșii și răpindu-le al zecelea din feciori, spre a-i pregăti a recruta ienicerimea. Însuși boierii și giupânesele lor nu era scutiți de omor și siluire.

Continuă să citești →

Of, România mea! Proză, de Adi Popescu

Of România mea!

Sâmbătă, din păcate am trăit un episod din România adevărată. Cum se-ntâmplă de obicei și conform Legilor lui Murphy, dacă e să te apuce o durere de măsea, te apucă vineri seara. Nu m-a durut măseaua, ci mi-a căzut o lucrare la un dinte din față, lângă caninul stâng. Urma Paștele și trebuia să plec la țară, așa că m-am hotărât ca a doua zi să trec pe la Urgență să o fixez. Așadar la 07.10, eram prezent la Spitalul Județean, la Urgențe Stomatologice, unde mă întâmpină asistenta, o tânără de 35 de ani din Leu, care îmi spune că trebuie să vină imediat și doamna doctor, că a fost schimbul de tură. Îi expun și arăt problema mea, îmi zice să aștept că poate doamna doctor are atât de necesarul ciment să-mi fixeze lucrarea. Ei, la urgență nu au în dotare așa ceva, dar poate are doamna doctor de pe la ea de la cabinet. Aștept. 7.20, 7.30, 7.45 și iată victorie 7.52 ora când apare doamna doctor. Acum eu nu știu la ce oră a plecat doamna doctor ce fusese de gardă noaptea, dar sigur, cel puțin pentru o oră, Craiova a rămas fără medic la Urgențe Stomatologice. Nu mă miră. Au fost ani buni când acest serviciu nu exista. Asistenta îmi confirmă că de circa nouă ani e înființată urgența pe stomatologie.

Continuă să citești →