
Alexandru Odobescu (23.VI.1834 – 10.XI.1895): Pseudokynegetikos (1874)

Alexandru Odobescu (23.VI.1834 – 10.XI.1895): Pseudokynegetikos (1874)

Jean-Paul Sartre (21.06.1905 – 15.04.1980): Imaginația (1936)

Pentru cine apreciază frumusețile literaturii franceze, pentru cine înțelege calitățile stilului și finețea spiritului, moartea celebrului autor Prosper Mérimée e considerată ca un foarte trist eveniment, ca o pierdere importantă pentru domeniul literelor. Iară cine a cunoscut personal pe acest bărbat eminent prin științele filologice va regreta nu numai pe literatorul distins, pe filozoful amabil, dar și pe unul din cei mai adevărați reprezentanți ai spiritului de conversaț ie franceză.
Continuă să citești
G. Călinescu (19.06.1899 – 12.03.1965): Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)

Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziş incert, minunăţie
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripînd suava broderie,

Elena Cuza (17.06.1825 – 02.04.1909).

Nae Ionescu (16.06.1890 – 15.03.1940): Roza vânturilor

Câte nopți eu cugetat-am pân’ se-nvăluie gândirea,
Pân’ ce visele-i gigantici se uscau în nălucire,
Adormeam și de-asupra-mi stelele îmblau cuminți,
Luna strălucea prin crenge ca o pavăză de aur
Și prin grâul crescut mare ciripeau puii de graur,
Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de sfinți.

Dlui M. Kogălniceanu
Dorești ca să-ți trimit o descriere a Iașilor. Iată dar că, pentru mulțumirea ta, mă hotărăsc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei spre a întreprinde o primblare pitorească prin ulițele capitalei Moldovei. Te înștiințez însă că această primblare am de gând să o fac fără a-mi întocmi dinainte un plan de drum, precum se obișnuiește mai în toate voiajurile. Nu, eu nu înțeleg călătoriile ca cei mai mulți, adică: de a se face robul unui plan și, în urmare, de a alerga țintă pe linie dreaptă până la țelul propus, fără a se abate din cale și făr[…]ndrăzni de a ieși din rolul de mașină drumeață. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice înrâurire străină, urmează numai capriciilor vremelnice ale închipuirii și care ia ființă fără pregătire, precum și fără scop hotărât.
Continuă să citești
Ioan Micu Moldovan (13.VI.1833 – 20.IX.1915): Scrisoare adresată probabil lui Matei Eminescu (1899)