https://blog.revistaderecenzii.com
* Ediţia Bucureşti 2024 a Târgului de Carte Gaudeamus Radio România îşi deschide porţile (4 – 8 dec.), la Pavilionul B2 Romexpo. Deschiderea oficială a ediţiei cu numărul 31 va avea loc de la ora 12:00, la standul Radio România din incinta târgului. Scriitorul Mircea Cărtărescu este preşedintele de onoare al Târgului de Carte Gaudeamus Radio România 2024. Printre partenerii media: Agenţia de Presă RADOR
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
*Cronică de carte apărută în revista „Convorbiri literare”
Celula cotidiană, despre care s-a scris în cazul lui Bacovia, este spațiul originar (de la care va porni în explorare cosmică) al poetului Mihai Firică, în volumul de lirică, intitulat Dragostea cu parfum de migdale amare (Editura Vinea, București, 2022).
Autorului i se pare că locuiește într-un stup, ai cărui pereți de ceară îi percep mai repede rugăciunile, decât Dumnezeu Însuși, care i-a dictat penitența de a sta pe coji de nucă, într-un colț. Convingerea aceasta are cel puțin două cauze posibile: fie deține ceva în suflet, ineluctabil și pe care nu l-a exprimat, fie se uită la femeie adorată, știind ceva aproximativ împovărător și nu-i mărturisește, pentru a nu anihila misterul care-l țintuiește în tăcere: „Tu zâmbești doar seara. / Pereți de ceară absorb rugăciunea, / pe coji de nucă stau de vorbă cu Dumnezeu, / silabisesc în șoaptă, mângâi cuvintele” (Tu zâmbești doar seara).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Octav Șuluțiu
Octav Șuluțiu (1909-1949) a scris un Jurnal interesant, pe care ar fi dorit ca după moartea sa să fie distrus. Orfan de timpuriu, silit încă din adolescență să se sprijine pe „bunăvoința” unchilor săi, care nu ezitau să-i sugereze mereu orientarea spre valorile practice ale vieții și nu spre studiu și mai ales spre literatură, el a văzut în jurnal un confident sincer, necruțător cu autorul său pe unele locuri, desigur, considerat de el în mod eronat că ar fi fără valoare estetică și chiar compromițător pentru cel ce l-a scris, în ochii posterității. Astfel, în pragul trecerii, a rugat-o pe soția sa, Elena Șuluțiu, să-l ardă. Iar această femeie, profesoară de muzică și foarte credincioasă până la habotnicie, i-a îndeplinit dorința, trecând în neantul flăcărilor partea de jurnal cuprinzând însemnările dintre anii 1937-1949, privând istoria literaturii de date importante privind viața și combustia de idei exprimate de acest scriitor, în confruntarea perpetuă cu sine însuși.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Voi destăinui o întâmplare mică, trecătoare, dar n-aș putea spune neînsemnată. Asupra mea a avut o mare și îndelungată putere de obsesie, chiar dacă în realitate faptele se pot reduce la foarte puțin și, totodată, n-ar fi prea importante pentru un străin.
Vreau să vorbesc despre Odette. Iar oamenii care s-au perindat prin preajma noastră, cu toate că mai puțin hotărâtori pentru sufletul meu, au rămas cu mai mult relief, îi cunosc cu mai multă precizie, poate pentru că pe un indiferent poți să-l examinezi mai bine, căci ești calm față de dânsul, pe când față de cineva de care ai fost emoționat n-ai fost în stare să te lămurești, și chiar farmecul acestei întâmplări constă în vagul atât de poetic în care s-a petrecut povestea. (Invers, iubita cu care ai avut o cunoaștere apropiată rămâne tot atât de vagă din pricina prea multor lumini pe care le-ai îndreptat înspre ea. La orice examinare amănunțită a unui om descoperi contradicții.)
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Aș vrea s-adorm, să dorm mereu,
Și n-aflu loc în nici o parte.
Și dor mi-e, dor de satul meu,
Și satul e-așa departe.
Ș-aș vrea să merg, să merg mereu,
Și dor mi-e, dor mi-e de-o grădină,
Grădină mîndră-n satul meu,
Acolo aș găsi hodină.
https://blog.revistaderecenzii.com
Dincolo două, Igigiiiliau un bătrân conrupt. Mai
într’un colţ cinsteau doi mitocani întârziaţi. La
răstimpuri trecea câte-o fată singuratecă, cercetând cu ochii obosiţi printre mese. Acum]
venea câte-un lăutar cu scripca sub jachetă şi
căuta numai !din uşă, întrebând aşa din privire
pe cei ce-1 zăriau.
https://blog.revistaderecenzii.com
*Scriere memorialistică de sertar
18 noiembrie (1 decembrie), 1918
Suntem în Alba Iulia. De aici
a venit cu mine Zaharie Cuparescu. Peste noapte am dormit la
un țăran sărac, cu preotul Oprean din Soborșiu și învățătorul
Bala din Pojoga122. În mica chilie ce o avea, am dormit 15 inși
cu familia lui cu tot.
Dimineața ne sculăm și mergem la biserica protopopească.
Acolo, lume multă, încât nu poți străbate nici până la ușă. Cântă
corul din Sibiu. Servesc episcopii greco-ortodocși români. Ioan
I Papp al Aradului și dr Miron E Cristea al Caransebeșului. În
loc de priceasnă, se cântă Marșul legionarului român, iar la „Fie
numele Domnului”: Deșteaptă-te române. Acesta a fost cântat
de întreg poporul. Mulți plângeau de emoționați.
De aici ne îndreptăm spre hotelul „Hungaria”, unde era lume
multă adunată. Veneau sătenii cete-cete, cu inscripția comunei și
cu drapele în frunte. Preoții satelor în frunte, și după ei, poporul,
în rânduri de câte 4. Un ofițer călare pe un cal alb dă ordinul de
a se înșirui comunele, ca să poate pleca spre locul adunării. Toți
se supun. Când admiram însuflețirea mare și ordinea exemplară,
apare înainte-mi o doamnă bătrână, dar încă în putere. Preotul
Ognean mi-o recomandă. Era mama poetului Goga. Ne dăm la
vorbe. Ea începe a plânge.
https://blog.revistaderecenzii.com
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
https://www.versuri.ro/w/7ly1
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
https://blog.revistaderecenzii.com
1083 – S-a născut prințesa bizantină Ana Comnena, autoare a unei importante opere istorice, „Alexiada” în care relatează evenimentele din timpul domniei tatălui ei, Alexie I Comnenul (d. 1153).
1761 – S-a născut Marie Tussaud, fondatoarea „Muzeului figurilor de ceară” din Londra (d. 1850).
1800 – Orașul Washington, fondat în anul 1791, a devenit capitala Statelor Unite ale Americii.
1835 – Hans Christian Andersen a publicat prima sa carte de povești.
Continuă să citești