*în revista „Convorbiri literare”, Iași, Nr. 9 / 2026
Urmărind itinerariul literar al Alexandrei Târziu, de la primele exerciții de fină disociere analitică din Nu se poate preciza (1967) ori Nu-mi pasă (1969), trecând prin faza de subtilă tensiune epică din Sperietoarea din Hors (1979) și până la nuanțările reflexive din False obiecte prețioase (1998) sau Libertatea peștilor captivi. Scene globale (2006), se poate identifica una dintre constantele operei ei: vigilența critică, dublată de o rară acuitate a observației morale. Aflată astăzi la ceasul permeabil retrospectivei, scriitoarea ne introduce, prin cel mai recent op, Văzute și nevăzute la Casa Monteoru ((Editura Vremea, București, 2025), în penumbra și culisele anilor ’80, perioadă care a precedat exilul ei transatlantic.
Primăria Sectorului 1 lansează oficial proiectul cultural de anvergură „Triunghiul Muzeelor”, conferința de presă inaugurală fiind programată să înceapă la ora 11:30 în pavilionul expozițional mobil amplasat pe peluza din fața Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Șoseaua Pavel D. Kiseleff nr. 1, evenimentul urmând să reunească oficiali guvernamentali și edili locali, printre care: primarul George-Cristian Tuță, ministrul interimar al culturii András István Demeter și primarul general Ciprian Ciucu, alături de directorii celor trei instituții muzeale partenere care vor prezenta publicului programul cultural interactiv de geologie, natură și antropologie ce se va derula pe parcursul weekendului
Precum lumina unui singur soare Prin lumea ‘ntreagă-și răspândește focul, Chemând la viață nouă pe tot locul Puterea cea’n etern renăscătoare,
Se luptă ‘n veci prin nori să se strecoare Și’ n văi și munți și ‘n codrii vezi tu jocul Lucorii ei ce-aduce iar norocul Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare:
Nu țintiți de-acuma ochii cătră steaua înfocată, Ce întinde preste ceruri coama sa de ră menire. E deprinsă de mult Roma cu asemenea privire, Azi minune mult mai mare o femeie ni arată.
Spre-a supune voiei sale calea vânturilor dată, Nestatorinic ușor aer îl închide-n văl subțire, Preste nouri zboară luntrea prin asemene urzire, Cu odorul cel mai dulce a naturei încarcată.