Care român, din clasele culte cel puțin, n-a cunoscut figura simpatică și-n adevăr remarcabilă a lui Dumitru Brătianu? Totdeauna foarte corect, foarte inimos, deși cam exagerat, cam prea vizionar și afectând atât în scris, cât și-n vorbă un stil cam prea apocaliptic, ca să nu zicem bombast, Dumitru Brătianu a fost un patriot mare, un revoluționar îndrăzneț și convins, un bărbat de stat dibaci, un orator și un publicist entuziast: e, în sfârșit, o figură cu care se poate făli o generație întreagă.
De vro câteva zile apar, în unele gazete din capitală, mici notițe despre cele ce se petrec la Teatrul Național; nu tocmai pe scenă, căci stagiunea e închisă, ci prin comitetul teatral și prin gândul direcțiunii. Altfel, daca ne-am găsi în plină activitate teatrală, poate că ziarele nu s-ar ocupa de lucru în sine, afacerea aceasta fiind mai serioasă, cerând mai multă bătaie de cap decât aruncarea pe hârtie a patru rânduri — iasă ce-o ieși.
Hai să ne apropiem de cel dintâi conac
din zarea pe care o scrutăm cu trăsura!
Hornul fumegând nu-ți pare pește marinat,
căzut, dintr-o mână mai nătângă,
pe grătar?
La cină, au sosit câțiva nori
și înfulecă, în mișcare, bucăți de boltă albastră.
Unul se ferește din calea fumului,
revenind, în formația înnorată,
ca un soldat, din rătăcire momentană
și se tăvălește pe boltă de râs,
amețit de pipa de pe casă. Așa a crezut ulterior
despre horn, însă, întâi, a dat năvală și el
ca înspre o halcă.
Sărmanul nor! Uite-l! dispare în râs.
Hai să lăsăm norii în pace,
strânși în văzduh ca un mănunchi de păpădii!
Îmbrățișați pe bănci,
îndrăgostiții s-au îngrijorat; unde să meargă
mai departe, feriți de interpretarea părinților,
pentru a-și dezvălui unul altuia lumea?
Luna este oftatul lor mai luminos,
dar și mai greu,
scoțând planeta din minți.
Seara când are să joace, își aduce fiecare actriță slujnica, s-o aibă de ajutor la costumat — mai coase ici, mai prinde-mă dincoace, ori du-te de-mi adu un ceai, sau cere de a cineva o țigară șcl.
În timpul celui de al doilea război mondial, am locuit la Deva. Tatăl meu, avocat, a decedat de atac de cord în 1942, în aceiași lună când împlineam vârsta de 4 ani. Printre amintirile legate de război, a fost pâinea neagră, necrescută, acră, care uneori conținea resturi necomestibile (pietricele, paie).
Privesc orașul furnicar Cu oameni mulți și muri bizari, Pe strade largi cu multe bolți, Cu câte-un chip la a stradei colț. Și trec foind, râzând, vorbind, Mulțime de-oameni pași grăbind Dar numai p-ici și pe colea Merge unul de-a-nletelea, Cu ochii-n cer, pe șuierate, Țiindu-și mânile la spate. S-aude clopot răsunând, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preoții lin și în veștminte Cântând a cărților cuvinte. În urmă vin ca-ntr-un prohod; Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se scurg încet tarra bumbum Ostașii vin în marș acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Și tobe tare-n tact ei bat Și pașii sună apăsat; Lucesc și armele în șir, Frumos stindarde se deșir; Ei trec mereu tarra bumbum Și dup-un colț dispar acum… O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil, Un câne fuge spăriet, Șuier-un lotru de băiet, Într-o răspântie uzată Și-ntinde-un orb mâna uscată, Hamalul trece încărcat, Și orologiile bat Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă.
Iuliana Tudor și concurențiiIuliana Tudor și orchestra
Fotbalul, matematica şi aviaţia se împletesc cu folclorul la „Vedeta populară”
Oameni din cele mai diverse domenii de activitate demonstrează că poartă România în suflet. Iuliana Tudor ni-i prezintă pe 29 mai, de la ora 21.00, la TVR 1, în cea de-a şasea ediţie din sezonul 8 al celui mai iubit talent-show de folclor.
