https://blog.revistaderecenzii.com/
„Belarus: ultima dictatură din Europa” şi „Rusia contra Rusia”, documentare în premieră la TVR 1
Seara de joi, la TVR 1, este rezervată filmelor documentare. Realizate în 2021 şi 2022 şi profund ancorate în realitatea zilelor noastre, producţiile difuzate în 26 mai ne oferă o călătorie neaşteptată în Belarus şi ne prezintă Rusia prin prisma oamenilor obişnuiţi, care luptă împotriva regimului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
„Referendum” la TVR 1: Vreţi ca România să mai participe la Eurovision?
E unul dintre cele mai discutate subiecte ale momentului. Răspundem întrebării lansate de Mihai Rădulescu luni, 23 mai, de la ora 21.00, în direct la TVR 1.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Fotografie (document) din al Doilea Război Mondial: Răniți în spital
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
*Recenzie apărută în revista „Ramuri”, Nr. 5 / 2022
Cronica de la Șoimoș de Ilie Chebeleu a apărut la editura David Press Print (Timișoara, 2020), în colecția Studii și cercetări umaniste, seria Istorii și studii culturale, în prezentarea prof. univ. dr. Crișu Dascălu, care semnează Prefața. Studiul introductiv aparține lui Bogdan Mihai Dascălu, care alcătuiește și tabelul cronologic, nota asupra ediției, precum și glosarul, bibliografia și anexele. Coordonatele spațio-temporale ale evenimentelor consemnate de Ilie Chebeleu, un „preot patriot, conștient de menirea lui pastorală și, totodată, preocupat să lase posterității imaginea lumii în care a trăit, așa cum a văzut-o și a înțeles-o el” (Bogdan Mihai Dascălu), sunt următoarele: zona dintre Arad și Lipova, în perioada anilor 1912 – 1940. Anii consemnați în cronică „i-au supus la amare încercări pe țăranii de pe Valea Mureșului, dintre care cea mai nedreaptă și cea mai crudă a fost Prima Mare Bătaie, când mulți dintre feciorii satului au pierit și al cărei sfârșit nu a însemnat decât în parte sperata îmbunare a sorții lor” (Crișu Dascălu).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
…Un pitic și doi giganți!… Cam așa înfățișare, cel puțin, trebuie să fi avut eu între Sgribincea de-o parte și Huțan de cealaltă, deoarece, cu tot prisosul de înălțime ce s-ar fi cuvenit să-mi dea spatele Pisicuței, capetele noastre, a tustrei, nu se ridicau totuși în văzduh mai sus unele decât altele; ba mi se pare chiar că fundul pălăriei mele, cu toate silințele ce-și dădea, nu izbutea nici întrun chip să se înalțe dincolo de curmătura căciulilor vreunuia din ei… Și până ce Sgribincea să-și deschidă o dată lărgimea imensă a pasului său greoi și rar pe întinderea de mușchi verde a plaiului rourat, biata Pisicuței își cheltuia jumătate din gebeaua întregii sale vieți, țesându-și iute la suiș mersu-i harnic și mărunt; și, până ce Huțan să-și ia suflet, sorbind văzduhurile dintr-o dată în pieptul său puternic, o întreagă vijelie s-ar fi putut alcătui din răsuflările la un loc, ce izvorau zgomotoase și repezi pe nările înfierbântate și larg deschise ale Pisicuței, sub truda opintirilor la deal…
Continuă să citești
