
Brașov. Fotografia zilei


Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/10_iulie
https://blog.revistaderecenzii.com/

*Articol apărut în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 7 / 2021:
https://www.revistascrisulromanesc.ro/work/reviste/sr_07_2021.pdf
La Șt. O. Iosif, nevoia de a obține liniște în căminul familial e proiectată în poemul Vesele semnale, text care face parte din volumul Versuri. Deși pare a avea tot ce își dorește, fapt observabil în ținuta de casă, adaptată la condiții de relaxare: „Stau în halat”, poetul totuși nu are un corespondent al inimii, pe care și încetează a-l mai căuta. Disperarea de a se omorî în sine însuși, din cauze menționate: lenea, monotonia, somnul ca povară, e atenuată de vreme, ale cărei semne, precum ploaia de primăvară, dau o nădejde poetului însingurat.
Continuă să citeștiSursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/9_iulie
https://blog.revistaderecenzii.com/

Rareş Gorcea, suporterul U Cluj, este câştigătorul „Microbist de România”
Fost junior la echipele de fotbal U Cluj, Dinamo şi Vicenza, clujeanul Rareş Gorcea, cel mai înfocat fan al U Cluj, primeşte drept premiu un city break de fotbalist, doar pentru el, în Istanbul. Vedem cum e răsfăţat ca un sultan în episodul 12, difuzat pe 14 iulie, la TVR 1.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Un lup numai piele şi os,
se-ntâlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată –
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.
– Depinde numai de tine
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu’ vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.
– Păi, şi ce-aş avea de făcut anume?
– Mai nimic: latri la lume –
la cerşetori, la şleahta răpănoasă,
da’ niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpâna,
iar stăpânului, să-i lingi mâna,
iar în schimb, el îţi dă oase,
împieliţate, frumoase,
başca zgrepţănări drăgăstoase.
Lupul deja se visa boier
şi era într-al nouălea cer,
când, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gâtul câinelui, o rosătură.
– Auzi, dulăule, da’ ce-i cu urma aia lată?
– Bah, o nimica toată!
– Nimica-nimica, da’ de unde vine?
– E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
– O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!
– Ei bine, da, e de la zgardă,
de la lanţul cu care sunt legat.
– Legat? Cum adică?
Nu poţi să fugi în lung şi-n lat?
– Păi, nu prea… Dar ce contează!
– Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-aşa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paişpe să mă rup!
Zicând astea, jupânul lup
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă – şi fuge şi-acum.
Sursa: http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=81316
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/8_iulie