Arhive autor: jonescus

Cântarea cântărilor. Cap. al II-lea

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

1.Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2.Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
3.Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4.El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5.Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6.Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7.Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8.Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9.Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10.Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11.Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12.Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
13.Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14.Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
15.Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16.Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17.Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.
Sursa: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=9&cap=2

Arpa lui David de Byron

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Trad. de I. H. Rădulescu

Spartu-s-au coardele arpei potente
Marelui David, poetului-rege!
Nu mai există a psalmilor arpă!

Câți i-asculta inspiratele-acorduri
De melodie, cu inima-nfrântă
Vărsând vărsau lacrime calde, dolente,
De repentire, de rugă, d-extaze.

Acele lacrime varii și multe
O consacrară Domnului sfântă.
Lamente-se ale Sionului vergini,
Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde.

Ea străbătea prin dulcele-i accente
Inimi de piatră, ca gerul de ageri,
Fiilor aspri ai fărdelegii,
Da-n ei viața și le nălța suflet;
Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget
Drept se-ndrepta la potenta ei voce.

Arpa lui David era mult mai forte
Și decât tronu-i. Poetul trecuse
Sus, mai presus decât rege la nalte:
Spiritul Domnului sta peste dânsul.

Ea celebra a Domnului mărire,
Spunea ale lui Israel mari fapte,
Ea răspândea peste văi bucuria:
Tresăreau munții, se plecau cedrii.

Aspirat-au și s-au suit la ceruri
P-aripe d-angeli ale ei acorduri,
Si ca tămâia rămaseră-acolo.

D-atunci nu se mai aude-a ei voce,
Ci numai amorul și pietatea
Ne răpesc sufletul prin niște sonuri
Ce ies din porțile cerului sacre,
Și-l leagănă-n visuri nalte, divine,
Ce-a zilei lumină nu le-ntrerumpe.

1868

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Arpa_lui_David

Corabia de Alexandru Macedonski

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

La țărm, corabia oprită
E ninsă de zăpada lunii
Și marea tace odihnită,
De biciuirile furtunii.
Catarg și pânze argintate
Abia ușor sunt legănate…
Magia nopții este sfântă…
Verzuiele unde dormitează.
Novicii râd… — Cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.

Orașul întreg scânteiază
Cu felinarele aprinse…
Muzicile vesel vibrează,
Curse priveghează-ntinse.
Novicii în port se coboară,
Spre râs și petrecere zboară;
Răscoala etății-i frământă…
Safire pe ceruri lăcrămează.
Din cap mișcând, cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Corabia

Contrapagină. Proză de Mihai Eminescu

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Se poate considera de exemplu ca scoarță a volumului (alias doașcă) scilicet pentru cine nu vrea s-o citească sau ca așa-numit Avant-propos, esprimându-mă franțuzește, ba chiar de capitolul prim al scrierei – daca vom băga bine de seamă. Și să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decât titlul unei cărți, partea cea mai interesantă a cărții – adică care l-a in­teresat – e însuși titlul. Pentru cine nu citește decât prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el l-a citit.

Continuă să citești →

După această întâmplare minunată. Proză de Mihai Eminescu

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

…După această întâmplare minunată, Cavalerul meu își grăbi calul spre măgura unui deal depărtat, ca să treacă bălțile și mlaștinele periculoase ale Bugeagului. Dar abia isprăvise jumătatea drumului și drumuri multe veneau în cruce și ori încotro se-ntorcea nu vedea în zare decât ponor, ponor pustiu și sur îl înconjura și nici nu mai știa încotro s-o apuce. Îl apucă noaptea. Era una din acele nopți negre în care luna plutește ca o pată abia văzută pe cer. Numai din când în când ea reînvia deodată în toată puterea ei, pentru a lumina șesul sur și pustiu, pentru a dispărea iar pe ceasuri întregi. Îi era frică de hârtopuri și gropi, calul era obosit, lui însuși îi venea să cadă din șea. Se dădu jos de pe cal și-și puse urechea la pământ. Stătu multă vreme astfel, când auzi parecă, încet, dogit, adânc un sunet de clopot… el tresări. Își întoarse ochii de unde i se păru c-auzise sunet și văzu o lumină turbure și pâlpâitoare parecă. Apucă atunci calul de frâu și-ncepu să meargă în pas iuțit * ― deși abia putea de picioare. Dup-o bucată de loc se văzu oprit în cale de-un șanț pe care-l umpluse trestia și buruienele de apă, care înconjura locul de unde venea lumina ― și, când luna ieși pe-o clipă pentru a lumina locul, el văzu o zidire veche și mare, cu câte un turn la fiecare colț și cu o poartă uriașă în mijlocul zidului. Era o ruină mai mult, părea pustie, acoperământul se surpase pe-alocurea, murii păreau a se înclina neproptiți, ferestele sparte, lemnăria putredă și năruită. Un podeț mișcător, mai mult putregăit, ducea peste șanț la curtea castelului.

Continuă să citești →

Ce este fluturul – Alphonse de Lamartine

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Primăvara să se nască, ca roza să treacă,
Pe-a zefirului aripi să înoate în văzduh,
Şi pe sânul floricelei de-a se legăna să-i placă…
Hrana să-i fie lumina şi a mirosului duh.
Să-şi scuture tânăr încă colbul de pe aripioare
Şi către cereasca boltă ca sufleţelul să zboare…
Iată soarta fericită fluturaşului vremelnic,
Ce seamănă cu dorinţa, care-astâmpăr nu găseşte,
Şi care le cere toate, neiubind nimic temeinic,
Şi apoi, zburând în ceruri, acolo se linişteşte.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/alphonse-de-lamartine-ce-este-fluturul-poezie-id-17755/

Cântarea Cântărilor, capitolul I

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

1.Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
2.Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
3.Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
4.Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
5.Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
6.Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
7.Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
8.Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
9.Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
10.Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
11.Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
12.Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
13.Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
14.Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
15.Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
16.Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.
Sursa: https://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/9/C%C3%A2nt%C4%83ri

Ioana Ştefan şi Maria Chivu, câştigătoarele sezonului 8 „Vedeta populară”. Articol de Mihaela Berinde

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Bucuresti, 20 iunie 2022

Ioana Ştefan şi Maria Chivu, câştigătoarele sezonului 8 „Vedeta populară”

Show-ul prezentat şi realizat de Iuliana Tudor la TVR 1 este în top 3 al celor mai urmărite programe ale zilei de duminică, 19 iunie.

Surpriză mare în finala sezonului 8 „Vedeta populară”! Show-ul de talente din folclorul românesc are nu una, ci două câştigătoare! La finalul unui spectacol total, difuzat duminică seară de TVR 1, juriul emisiunii a anunţat cele două tinere care au câştigat premiul de 100.000 de lei şi titlul de „Vedeta populară”: Ioana Ştefan (27 ani), din Suceava şi Maria Chivu (21 ani), din Teleorman.

Continuă să citești →